Cuprins:
Niște vorbe înțelepte spun că o călătorie de o mie de mile începe cu primul pas și sunt convinsă că oricare ar fi parcursul, începutul este chintesența.
Pentru mine, cel puțin, așa este: acolo, la primele rânduri mă întorc de fiecare dată când uit despre ce este povestea sau când mi se pare că i-am pierdut firul.
Acele prime pagini, ca de altfel și cele care le urmează sunt pline de rectificări, de descoperiri și reveniri.
Nu am știut de mică ce vreau să fiu
Nu am știut de mică ce vreau să fiu, am oscilat o bună bucată de vreme între marile mele bucurii, dar m-am închipuit mereu înconjurată de oameni și provocări, cuprinsă de curiozitate, de dorința de a lăsa o urmă, fie ea doar un zâmbet.
Așa mă văd și astăzi și cred că această constantă mi-a ghidat cumva pașii spre medicină. Așa se încheie primul capitol, cu dorințe puse cap la cap, căpătând un nume, o direcție, ca parte din ceva mai mare.
O poveste lungă de-o viață, de a cărei primă parte încă mă bucur
O poveste lungă de-o viață, de a cărei primă parte încă mă bucur și mă minunez cum cel mai frumos lucru pe care l-am făcut vreodată poate fi în același timp și cel mai greu.
Cu siguranță are ceva aparte, o valență de basm ce face chiar și prințesa să își dorească să înfrunte balaurii, fie ei oboseală, sute de pagini, nopți nedormite sau nedreptăți. Finalul este departe și rămâne un mister, dar pot să vă mărturisesc un secret: atât timp cât povestea merită, el nici măcar nu contează.
Alexandra Rădulescu, student anul 3 UMF “Carol Davila”
