Istoria uniformelor medicale din Antichitate și până astăzi

În lumea medicinei moderne, uniformele medicale și echipamentele de protecție sunt omniprezente și esențiale pentru garantarea celor mai înalte standarde de igienă. Evoluția lor a fost una complexă și îndelungată, marcată de diferitele progrese științifice și medicale. Inițial, la începutul practicilor medicale din veacurile întunecate ale Evului Mediu european, medicii și asistenții purtau haine obișnuite sau inspirate de costumația călugărițelor (în cazul asistentelor). Cu toate acestea, odată cu progresul științelor naturiste și medicale din secolul XIX, accentul s-a mutat pe igienă. Spre exemplu, William Halsted, un pionier al domeniului chirurgiei, a introdus mănușile de cauciuc în echipamentul obligatoriu medical al anilor 1889. În schimb, în timpul Marelui Război, nevoia acută de îngrijire eficientă a rănilor convalescenților întorși de pe front a impus adoptarea unor uniforme standard mult mai practice și igienice pentru asistente decât cele din trecut. Secolul XX a condus la o revoluție în sectorul uniformelor medicale datorită introducerii binecunoscutelor articole vestimentare medicale albastre și verzi menite să reducă oboseala ochilor medicilor și să mascheze mai eficient petele de sânge din timpul operațiilor până la schimbarea uniformei.

 

Actuala industrie a uniformelor medicale este în plină dezvoltare, grație utilității și indispensabiliății acestora din spitale, clinici sau cabinete medicale, stomatologice sau veterinare. Așadar, luând în considerare contextul pandemiei de COVID-19, importanța echipamentelor medicale de protectie a devenit mai mult decât imperioasă pentru practicile medicale moderne, ele putând salva vieți. 

În rândurile de mai jos vom descoperi intriganta și fascinanta istorie a uniformelor medicale purtate de către medicii Evului Mediu și până la cele mai brave surori medicale din tranșeele Primului Război Mondial.

1. Istoria uniformei medicale de la sfârșitul antichității și până în Evul Mediu

Uniformele medicale din prezent își au rădăcinile în primele decade ale creștinătății din antichitate, dar și în mileniile veacurilor întunecate medievale din urmă cu aproape 600 de ani. Profesia medicală, sub o formă sau alta, poate fi redescoperită grație izvoarelor istorice păstrate încă din Antichitate, mai exact din arealul indian, din Arabia Saudită, Elada și Imperiul Roman (mai apoi bizantin). Factorul declanșator al revoluției medicale a fost apariția și răspândirea creștinismului pe întreg teritoriul european, care a impus înființarea unor locuri (asemănătoare spitalelor de astăzi) unde bolnavii puteau fi tratați și îngrijiți „pro bono” de către pelerini. Călugărițele și călugării se ocupau de îngrijirea pacienților, în timp ce medicii bărbați (femeilor le era interzisă această meserie) au înființat primele instituții medicale europene specializate în dezvoltarea unor scheme de tratament pentru diferite boli și afecțiuni mortale atunci. În materie de design, primele uniforme medicale au fost inspirate de veșmintele religioase care acopereau tot trupul asistenților medicali: tunici lungi și închise la culoare purtate alături de văluri. Cu toate acestea scopul prim al acestor prime exemple de uniforme medicale nu era unul igienic, ci mai degrabă religios, acestea simbolizând umilința și respingerea metehnelor materiale mundane de către călugărițe și monahi.

Contrar mitului popular al medicinei din timpul epidemiei de holeră, costumul sau uniforma de „doctor de ciumă” nu este o invenție tipic medievală. Acesta a fost inventat de medicul francez Charles de Lorne în epoca modernă timpurie (de la sfârșitul secolului XV și până la încheierea veacului al XIX-lea). Costumul protectiv în sine era confecționat dintr-o piele groasă și includea un mantou cu glugă, cizme, mănuși și pantaloni, fiind destinat acoperirii și protejării personalului medical de diferite molime. Celebra „mască cu cioc de corb” permitea medicului să respire un aer purificat cu ierburi și mirodenii parfumate, menite să filtreze aerul și să îl protejeze de miasme (de vapori nocivi considerați a fi infecțioși). În schimb, pielea doctorilor era acoperită cu o ceară specială pentru a respinge fluidele corporale în timpul tratamentului pacientului.

2. Cine a inventat uniformele medicale moderne?

Statisticiana Florence Nightingale este recunoscută de istoriografia modernă drept precursoarea serviciului medical modern și o figură esențială în istoria medicinei și a uniformelor medicale ale secolului XIX. Ea este adesea creditată drept un model influent în domeniul vestimentației profesionale de asistente deoarece înaintea ei, îngrijirea bolnavilor era echivalată unor servicii binefăcătoare frecvent realizate de către călugărițe ale căror veșminte se asemănau hainelor lor monahale decât unor uniforme speciale și profesionale.

„Războiul Crimeei” (un important conflict geopolitic dintre Imperiul Rus și Imperiul Otoman derulat între anii 1853-1856) a reprezentat punctul de început pentru activitatea de soră medicală a lui Florence și pentru apariția vestimentației medicale moderne. Astfel, realizând importanța pe care igiena și aspectul exterior al personalului medical o au asupra moralului pacienților, Nightingale a propus implementarea unui model universal de uniformă pentru asistentele engleze. Uniforma lor era compusă dintr-o rochie confecționată din tweed gri cu mâneci lungi. Optarea pentru acest tip de uniformă, în niște ani în care încă se credea că miasmele sunt vinovate de contaminarea rănilor, a fost făcută pentru ca asistentele să fie protejate de potențiale infecții. Cu toate acestea, efortul lui Florence și al echipei ei de infirmiere din tabăra din Scutari nu a putut să împiedice instalarea unei epidemii mortale de tifos, dizenterie sau holeră.

Revenind la uniforme, acestea includeau și o bonetă, asemănătoare celei a călugărițelor, purtată de către „doamna cu lampa de veghe” și de alte asistente pentru a-și menține părul strâns și acoperit în timpul examinării și tratării rănilor pacienților. Boneta din timpul lui Nightingale reprezenta, în primul rând, un element constituent remarcabil al uniformei de asistentă medicală, dar și un mijloc de recunoaștere a statutului asistentelor medicale de către colegi și pacienți. Arc peste timp, această bonetă va evolua și va reflecta diferitele niveluri de pregătire ale asistentelor, dar și însemnul unor instituții. Bonetele vor rămâne în componența uniformei medicale până în anii ‘70, când au fost eliminate din cauza ineficacității lor.

Uniforma surorilor de la Scutari a fost îmbunătățită prin adăugarea unei centuri cu instrumente medicale, de tipul chatelaine, care permitea femeilor un acces rapid la foarfece, bandaje etc. Mai mult decât atât, în Marea Britanie, va fi înființată prima școală de surori medicale sau de nursing de către Nightingale la Spitalul St. Thomas în 1860. Astfel, grație contribuției lui Nightingale în domeniul medicinei moderne, s-au putut dezvolta mai departe un model de uniforme funcționale cu mult mai superioare decât cele din secolul XV. 

Cu toate acestea, deși au reprezentat o inovație pentru nursing-ul modern, uniforma medicală de tipul Nightingale nu a putut asigura o protecție temeinică a personalului medical în afara bolilor și a infecțiilor. O dovadă a eficienței lor reduse este conturată de cazul asistentei Caroline Hampton, care a dezvoltat o formă de dermatită din cauza substanțelor chimice dure utilizate pentru igienizarea mâinilor. Acest incident a condus la inventarea mașinilor din latex (de către William Halsted) și a halatelor chirurgicale. Anul 1889 a reprezentat prima atestare istorică a utilizării halatului alb în medicina modernă. Spre exemplu, foarte multe fotografii cu medicii și asistentele acestor timpuri confirmă acest lucru.

3. Originile uniformelor medicale de la Marele Război până în prezent

În timpul Primului Război Mondial, uniformele medicale au facilitat integrarea și acceptarea femeilor în cadrul eforturilor comune de război și le-au conferit un statut de respect binemeritat. Pe fundalul unui război în plină desfășurare, femei din clase mijlocii și muncitoare au preluat atribuții și meserii masculine, devenind telegrafiste, poștărițe, vatmani sau lucrătoare în fabrici. Spre exemplu, femeile din rezerva militară purtau o uniformă asemănătoare cu cea a bărbaților, singura diferență fiind prezența unei fuste.

Reprezentantele Crucii Roșii purtau diferite uniforme adaptate activității lor din cadrul acestei organizații benevole. Adaptate noilor lor responsabilități, cum ar fi conducerea de ambulanțe, uniformele secolului XIX au fost îmbunătățite prin scurtarea fustelor (pentru a se permite o mișcare mult mai liberă în timpul activității medicale și a se evita murdăria acumulată pe poalele lor). Materialul preferat era bumbacul alb, datorită ușurinței prin care acesta putea fi igienizat. De asemeni, stilurile și culorile diferite ale uniformelor Crucii Roșii indicau statutul și rolul femeilor din această organizație. Spre exemplu, vălurile roșii erau rezervate instructorilor, bonetele albe pentru muncitoare și cele albastre pentru șefii de divizie. Uniformele medicale ale Crucii Roșii au devenit și un instrument eficient de propagandă, dar și cultural, fiind purtate și de copii, precum o fată din Hartford pe nume Theodora Talcott. În țara noastră, activitatea Reginei Maria și a fiicelor ei mai mari din timpul războiului s-a remarcat prin organizarea și eficientizarea eforturilor de ajutorare a răniților. Cunoscută drept „Mamă a răniților”, regina Maria s-a implicat direct în îngrijirea soldaților răniți și în organizarea spitalelor de război. Uniformele medicale ale româncelor erau de culoare albă (simbol al curăției) și au fost concepute pentru a se permite mobilitatea și eficiența îngrijirii convalescenților- rochii, cămăși și fuste până la gleznă, sorturi, bonete etc. În plus, în acele timpuri tulburi, apariția reginei Maria în uniformă de Cruce Roșie era un simbol de speranță și curaj pentru soldați și civili, contribuind semnificativ la creșterea moralului trupelor.

 

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, uniformele medicale au suferit din nou o transformare majoră ca o consecință a numărului de pacienți răniți. Uniformele trebuiau să fie cât mai practice pentru a facilita mișcarea rapidă și eficientă a personalului medical. În anii ‘50, mânecile uniformelor au devenit mult mai scurte, iar binecunoscutele rochii cu guler au fost introduse mulțumită confortului și funcționalității lor.

 

Anii ‘60 au devenit sinonimi introducerii unui tip de uniforme medicale simple și minimaliste pentru bărbați. Tot în aceste decade, uniformele au început să fie confecționate din materiale ușor de igienizat și practice, precum scrub (un amestec de bumbac și de spandex). Inițial uniformele scrub au fost de culoare albă, dar odată cu trecerea timpului au fost folosite alte nuanțe și modele menite să reducă tensiunea asupra ochilor personalului medical.

Din anii ‘80, uniformele medicale au devenit mai puțin formale, scrub devenind standardul în materie de îmbrăcăminte medicală datorită confortului lor, materialelor benefice sănătății ușor de spălat și de dezinfectat. Denumirea de „scrub” își are originea în cuvântul englezesc echivalent acțiunii de frecare și de igienizare a mâinilor înainte de intrarea în sala de operații. În plus, dincolo de uniforma scrub, capele, măștile faciale, mănușile din latex, bonetele și saboții din cauciuc au fost adăugați uniformei oficiale de asistent medical, indiferent de sex. Angajați ai sistemului sanitar și medical, bărbați și femei deopotrivă, au adoptat această uniformă internațională sau o variație a ei. Spre exemplu, tunicile colorate pot creiona rangul sau specializarea din organigrama unui spital. Mai mult decât atât, conform unor studii de specialitate, nevoia integrării de costume medicale pentru femei și de costume medicale pentru bărbați în culori și modele diversificate este extrem de importantă. Domeniul psihiatric reprezintă un exemplu esențial pentru implementarea de uniforme medicale imprimate sau de uniforme medicale personalizate pentru ca specialistul să se poată apropia de pacient, albul fiind o non-culoare derutantă asociată strict medicinei (în schimb, culorile vii și modelele florale pot ajuta în aceste cazuri speciale).

4. Evoluția uniformelor medicale din timpul pandemiei COVID-19 și în contextul sanitar actual

În contextul pandemiei mondiale de COVID-19, uniformele medicale au suferit o serie de modificări semnificative pentru a putea răspunde mai bine cerințelor ridicate de igienă. Personalul medical a utilizat o varietate de echipamente de protecție personală și uniforme specializate pentru a-și asigura siguranța și a minimiza riscul de transmitere a virusului. Principalele tipuri de accesorii medicale și de uniforme utilizate au fost: măștile N95 sau chirurgicale, halatele de unică folosință, mănușile medicale din latex, vinil și nitril, viziere și ochelari de protecție, combinezoane, bonete de unică folosință, botoși de unică folosință, dar mai ales uniforme medicale scrubs. Astfel, uniformele elastice și cambrate au devenit esențiale pentru profesioniștii domeniului sănătății datorită funcționalității lor. Față de cele clasice, costumele medicale elastice sunt confectionate din materiale textile (precum amestecul de spandex, poliester și bumbac) care oferă o ușurință deosebită în mișcare pentru tratarea unui număr de pacienți ridicat într-un timp record. Pe de altă parte, uniformele medicale cambrate sunt proiectate pentru a se potrivi cât mai bine corpului. Au fost utile în timpul pandemiei mai ales datorită buzunarelor funcționale, croiurilor avantajoase și culorilor care au contribuit la ridicarea moralului lucrătorilor din domeniul sanitar în acele timpuri grele. Totodată, materialele din care au fost realizate au devenit un standard de producție pentru viitoarele uniforme medicale: rezistența la umiditate, țesăturile antibacteriene și confortabile pentru personal reprezentând câteva dintre avantajele lor.

În concluzie, istoria uniformelor medicale evidențiază evoluția constantă și adaptarea lor la nevoile și progresele în domeniul medical, indiferent de epoca vizată. De la simplele veșminte inspirate de cutumele religioase ale Evului Mediu, până la tehnologiile moderne și standardele riguroase de igienă și protecție din zilele noastre, uniformele medicale au devenit fundamentale în asigurarea condițiilor optime de lucru și siguranță pentru personalul medical, reflectând îmbunătățiri continue în beneficiul sănătății lor și a pacienților.